Creierul tău nu e leneș vara, doar lucrează altfel

Creierul tău nu e leneș vara, doar lucrează altfel

Este ora două după-amiaza, afară este cald, aerul stă nemișcat, și tu ești întins(ă) pe canapea fără niciun plan concret. Nu citești ceva util, nu asculți un podcast educativ, nu bifezi nimic, faci, practic, nimic. Tocmai când începi să te simți bine, apare vocea: Ar trebui să fac ceva. Pierd vremea. Ce om disciplinat ar sta așa?

Dacă îți sună cunoscut, ai întâlnit una dintre cele mai obositoare povești pe care ni le spunem vara, că odihna trebuie câștigată, că lenea este un defect de caracter și că fiecare oră neproductivă este o oră pierdută. Este o poveste convingătoare și este, în mare parte, falsă.

Când creierul tău tace, de fapt vorbește

Neuroștiința a descoperit ceva fascinant în ultimele două decenii: creierul uman nu se oprește niciodată cu adevărat. Există o rețea cerebrală numită default mode network, în traducere aproximativă, rețeaua modului implicit de funcționare. Ea devine activă tocmai în momentele în care nu ești concentrat(ă) pe nicio sarcina, de exemplu atunci când privești pe geam, când faci o plimbare fără destinație sau când stai la soare fără telefon în mână.

Multă vreme, cercetătorii au crezut că aceasta este o stare de repaus, un fel de ecran de așteptare al minții. Cercetătorul Marcus Raichle a arătat că e exact pe dos, adică în acele momente aparent goale, creierul procesează emoțiile recente, consolidează amintiri, integrează experiențe și creează conexiuni între lucruri care par fără legătură (Raichle et al., 2001). Creativitatea, empatia, capacitatea de a lua decizii bune, toate se construiesc, în parte, în liniștea aceea pe care noi o numim lene.

Cu alte cuvinte, când stai degeaba, creierul tău face curățenie, arhivează și pregătește terenul, el nu se odihnește, doar lucrează altfel.

Cum am ajuns să ne fie rușine că ne odihnim

Undeva pe parcurs, lumea în care trăim a transformat agitația într-o virtute. A fi ocupat a devenit sinonim cu a fi valoros. Calendarele pline sunt un semn de succes, iar pauzele reale, lungi, fără scop sunt tolerate doar dacă sunt „meritate” sau dacă servesc unui obiectiv ulterior.

Psihologii (Bellezza et al., 2017) numesc această tendință interiorizarea culturii productivității, o voce internă care evaluează permanent dacă folosim bine timpul și care, vara, devine și mai zgomotoasă tocmai pentru că vara aduce goluri, mai precis goluri în program, zile fără structură, momente în care nu este clar ce ar trebui să facem. Problema nu este că ne odihnim,  ci că nu mai știm să facem asta fără vinovăție.

Plictiseala poate fi privită ca un cadou pentru creier

Există un reflex pe care aproape toți l-am dezvoltat, să umplem orice moment de gol cu stimulare. Telefonul, podcasturile, știrile, toate servesc aceluiași scop de a nu rămâne niciodată cu noi înșine, în tăcere, fără nimic de procesat.

Cercetătoarea Sandi Mann (2014) a studiat exact ce se întâmplă atunci când oamenii sunt lăsați să se plictisească fără să fugă de această stare. Concluzia a fost surprinzătoare și anume plictiseala tolerată, nu combătută stimulează gândirea creativă și capacitatea de introspecție. Mintea lăsată liberă începe să exploreze, să asocieze, să imagineze lucruri pe care nu le-ar fi atins niciodată într-un program dens.

Vara oferă acest cadou mai mult decât orice alt sezon. Avem parte de lumina lungă, căldura, ritmul mai lent al zilelor. Toate creează condiții pentru ca sistemul nervos să iasă din modul de alertă. Este sezonul în care creierul tău îți cere, mai insistent ca oricând, să îi dai voie să rătăcească. Întrebarea este dacă îl asculți.

Ce poți face concret

Dacă tot ce ai citit până acum ți-a dat permisiunea să te odihnești, dar nu știi cum să arată asta în practică, iată câteva puncte de plecare:

  • Lasă cel puțin 20 de minute pe zi fără niciun ecran și fără nicio sarcina: fără meditație, fără podcast, fără o listă de gânduri, doar tu și ce vine. Poate fi o plimbare, o privire  pe geam sau o cafea pe terasă în tăcere, atât.
  • Dacă simți vinovăție când nu faci nimic, observ-o fără să o rezolvi imediat: nu este un semn că ar trebui să te apuci de ceva, ci este un semn că vocea culturii productivității este activă. Poți să o auzi și să rămâi totuși pe canapea.
  • Alege cel puțin o activitate manuală, simplă și repetitivă:  gătit, grădinărit, un puzzle, înot. Activitățile care angajează corpul fără să solicite prea mult atenția conștientă sunt printre cele mai eficiente moduri de a activa acea rețea a modului implicit de funcționare (default mode network).
  • Ieși în natură fără un obiectiv, pur și simplu să fii afară,nu ca să faci sport sau să mergi undeva anume. Cercetările din psihologia mediului (Bratman et al., 2015) arată că expunerea la natură reduce activitatea din zonele cerebrale asociate cu ruminația și îngrijorarea.
  • Dă-ți voie să nu termini vara cu o listă de realizări. O vară bine trăită poate să arate ca o vară în care te-ai simțit bine, ai dormit, ai stat cu oamenii pe care îi iubești și nu ai bifat nimic special. Asta nu e o vară ratată, este exact ce trebuia să fie.

Data viitoare când stai pe terasă și nu faci absolut nimic, știi că, de fapt, creierul tău lucrează, pur și simplu o face în tăcere, iar tu, în sfârșit, îl lași.

Surse:

  • Raichle, M. E., MacLeod, A. M., Snyder, A. Z., Powers, W. J., Gusnard, D. A., & Shulman, G. L. (2001). A default mode of brain function. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 98(2), 676–682.
  • Mann, S., & Cadman, R. (2014). Does being bored make us more creative? Creativity Research Journal, 26(2), 165–173.
  • Immordino-Yang, M. H., Christodoulou, J. A., & Singh, V. (2012). Rest is not idleness. Perspectives on Psychological Science, 7(4), 352–364.
  • Bratman, G. N., Hamilton, J. P., Hahn, K. S., Daily, G. C., & Gross, J. J. (2015). Nature experience reduces rumination and subgenual prefrontal cortex activation. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 112(28), 8567–8572.
  • Bellezza, S., Paharia, N., & Keinan, A. (2017). Conspicuous consumption of time: When busyness and lack of leisure time become a status symbol. Journal of Consumer Research, 44(1), 118–138.

Un articol de Andreea Voicu